Despre Vital Servicii Tratamente Informatii Glosar Contact  
 
 
 Servicii medicale  
 Tratamente  
   
 
Esti in sectiunea: Informatii medicaleAntigenul prostatic

       
Antigenul prostatic specific
 
Prostata
Adenomul de prostata
Prostatite
Cancerul de prostata
Antigenul prostatic
Incontinenta urinara
Alte surse de informare
     In ultimele decade ale secolului trecut o noua enzima a fost identificata in serul subiectilor de sex masculin si s-a stabilit ca este produsa, aproape exclusiv, de tesutul prostatic; din acest motiv a fost denumita antigen prostatic specific (P.S.A.).
    P.S.A-ul, care este caracterizat ca fiind: o proteina in intregime specifica celulelor prostatice, stabila si datorita greutatii moleculare mai scazute in comparatie cu fosfatazele acide, prezenta in concentratii crescute in serul pacientilor cu stadii local avansate, sau metastatice ale cancer prostatic.
    P.S.A-ul este o serin-proteaza, produsa exclusiv de celulele epiteliale prostatice. Nici o alta componenta din structura prostatei nu produce P.S.A.
    P.S.A-ul este secretat in prostata atingand concentratii crescute in plasma seminala. Fluidul seminal este angajat direct in lichefierea coagulului seminal produs de ejaculare.
    Rolul biologic primar al P.S.A-ului este de a fragmenta proteinele formatoare de gel din lichidul seminal. Rezultatul este cresterea motilitatii spermei si lichefierea coagulului seminal.

    Factori care influenteaza valorile P.S.A:
dupa manipulari prostatice, efectuate in scop diagnostic, cum ar fi ecografia transrectala si/sau biopsie prostatica, precum si dupa cistoscopie, sunt necesare 2-3 saptamani pentru ca valoarea PSA-ului seric sa revina la normal.

    Daca tuseul rectal (TR) sau masajul prostatic nu cresc semnificativ nivelul P.S.A-ului seric, sau nu mai mult ca ecografia transrectala (ETR), in schimb sondajul vezical, retentia acuta de urina si cistoscopia cresc acest nivel de 4 - 10 ori, iar prostatita acuta, infarctul prostatic, biopsia transrectala sau rezectia transuretrala a prostatei (TUR-P-ul), il creste de 50 ori. Acest lucru este deosebit de important pentru pacientii carora li s-a practicat o prostatectomie radicala, pentru cancer prostatic (CP) si la care, in ciuda aplicarii procedeului curativ radical, dupa mai multe saptamani, au inca, in ser, valori mai crescute ale P.S.A- ului.

    Stamey sustine ca valoarea PSA-ului se multiplica cu 2 dupa TR, cu 4 dupa cistoscopie, cu 50 dupa biopsie sau TUR-P.
    Alte cercetari pun in evidenta o crestere semnificativa a P.S.A-ului la 2-6 ore dupa TR, cu revenirea la valori initiale cu 24 ore mai tarziu. Daca dozarea P.S.A-ului nu poate fi efectuata la mai putin de 1 ora dupa TR, atunci va trebui sa fie lasat un interval de 24 ore dupa aceasta.
    Practic, pentru situatii sau proceduri ce cresc semnificativ nivelul de baza al P.S.A-ului, este normal ca sa fie lasata o perioada de 2 saptamani inainte de a incerca o noua determinare a acestuia sau de a se doza P.S.A-ul inaintea oricarei examinari a prostatei.
    S-a observat ca serul pacientilor spitalizati contine o concentratie a P.S.A-ului cu aproximativ 20% mai scazuta decat cei din ambulator. Activitatea fizica nu are un efect demonstrat asupra valorii P.S.A-ului, in schimb activitatea sexuala ar putea explica diferentele observate intre cele 2 grupe de pacienti. La unii dintre pacienti, scaderea se poate apropia de 50% pentru cei internati.
    Autorii sunt de acord ca in urina nu se gaseste PSA si se specifica faptul ca este vorba de calea urinara superioara (rinichi ,vezica).

    Prezenta PSA-ului este detectabila dupa trecerea urinei prin uretra prostatica, chiar si la pacientii ce au fost supusi unei prostatectomii radicale si aceastsa se datoreaza glandelor periuretrale.
    O serie de medicamente, cum sunt a-blocantele, sunt succeptibile de a diminua nivelul PSA-ului, in proportii necunoscute. Administrarea de anti-androgeni sau de inhibitori de 5a-reductaza (finasterid) influenteaza nivelul PSA-ului seric; in cazul ultimului se remarca o scadere cu 50% (la pacientii care se gasesc su tratament cu finasterid – PROSCAR, valoarea P.S.A –ului seric va trebui inmultita cu 2 pentru a avea valoarea reala).

    PSA-ul nu este un marker specific pentru cancerul prostatic; el este un marker specific pentru tesutul prostatic, si aceasta are drept consecinta influentarea concentratiei sale serice de catre numeroase afectiuni benigne ale prostatei (prostatite, litiaza prostatica).
    Rezultatele mai multor studii care arata ca nu toate cancerele prostatice produc cresteri decelabile ale PSA-ului in ser si peste 60% din pacientii cu hipertrofie benigna a prostatei (HBP), au un PSA>4 ng/ml (limita superioara a normalului).
    Cresterea PSA-ului poate prognoza riscul de aparitie a unui cancer prostatic, altfel imposibil. Astfel, un pacient despre care medicul nu are nici o informatie, are un risc general de 5,8%, care reprezinta incidenta cancerului prostatic la pacientii varstnici. Daca insa, se cunoaste ca valoarea PSA-ului depaseste 4 ng/ml, riscul de cancer prostatic creste la 32%. Daca TR este suspicios, iar PSA-ul este mai mare de 10 ng/ml, riscul de cancer prostatic este aproape 70% ( Catalona W.J.).
    Daca PSA-ul nu este un marker specific al cancerului, o singura dozare pentru detectia precoce a cancerului prostatic, nu este suficienta.

    Din decembrie 1992, A.C.S. (American Cancer Society), A.U.A. (American Urologycal Association) si A.C.R. (American Cancer Research–Group) recomanda ca determinarea serica a PSA-ului sa fie introdusa, ca test de screening, la barbatii peste 50 de ani, o data pe an.
    In medie, un gram de tesut adenomatos creste concentratia serica a PSA-ului cu 0,3 ng/ml (Stamey – 1987), in timp ce 1 gr de tesut canceros prostatic, creste aceasta concentratie cu 3,5 ng/ml ( Stamey – 1989 ).
    Pentru pacientii cu valori ale PSA-ului sub 2,0 ng/ml sau mai mici, riscul de cancer prostatic este extrem de scazut, iar cand valoarea PSA-ului este > 10.0 ng/ml, riscul de malignitate este substantial.
    S-a demonstrat ca exista o corelatie semnificativa (Oesterling – 1984) intre volumul prostatic si varsta. Bazati pe aceste date, se poate afirma ca volumul prostatic creste cu aproximativ 0,5 ml pe an, sau 1,6% pe an, pentru pacientii de 60 de ani. Este evident ca, in absenta cancerului prostatic, cresterea valorilor serice ale PSA-ului, in functie de varsta, este rezultatul cresterii volumului prostatei datorate hipertrofiei benigne
 
 VALORILE NORMALE ALE P.S.A.-ului
IN FUNCTIE DE VIRSTA


VIRSTA PSA
(test Hybritech)
40-49 ani 0-2.5 ng/ml
50-59 ani 0-3.5 ng/ml
60-69 ani 0-4.5 ng/ml
70-79 ani 0-6.5 ng/ml

 

     La sfarsitul secolului trecut, Partin si colaboratorii au aratat ca exista o corelatie statistica intre stadiul clinic al cancerului prostatic si valoarea PSA-ului seric (Partin – 1990).

    S-a demonstrat ca valoarea serica a PSA-ului creste proportional cu avansarea stadiului clinic al cancerului prostatic.
    La pacientii cu cancer de prostata cu un PSA mai mic de 20 ng/ml riscul de metastaze osoase, este quasi nul, iar la cei a caror valoare a PSA-ului, depaseste 100 ng/ml, probabilitatea de a avea o metastaza, este aproape sigura (Chybowski – 1991).
    In practica, singure valorile extreme permit utilizarea PSA-ului, ca element prognostic al stadiului in care se gaseste cancerul de prostata.
    Astfel, pacientii care au valori ale PSA-ului seric mai mici de 10 ng/ml:
  • in mai putin din 1% din cazuri, tumori prostatice a caror volum depaseste 12 cc (limita superioara pentru tratamentul chirurgical radical – prostatectomie radicala);
  • nu au metastaze ganglionare;
  • au o invazie a veziculelor seminale,doar in 5% din cazuri;
    Atunci cand valoarea PSA-ului depaseste 50 ng/ml:
  • volumul tumoral prostatic depaseste 12 cc in 64% din cazuri;
  • 45% din pacienti au metastaze ganglionare;
  • 73% au invazia veziculelor seminale;
Doar 2% din cancerele prostatice in stadiul metastatic au un PSA in limita normala.
  Vital© 2011 All rights reserved  
Design by DeBit Services